bios, ~oasă a [At: ANON. CAR. / P: bi-os / E: biu + -os] Roditor.

BIOS adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Roditor, fertil; îmbelșugat. C: Bios. Fertilis. AC, 330. M-ai pusu în dulceață bioasă. MISC. SEC. XVII, 130^v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SICRIUL DE AUR, apud TEW; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. ◊ Fig. Șuma mai pre largă și mai bioasă a acestui psalom iaste tipărită în Psaltire. SA, 17^v. ◊ (Adverbial) Din rîuri frumoase m-adapă bios. VCC, 29. // B: Loc mai bun și mai bios căutîndu-și …, au ajuns și prin aceste pămînturi. C. CANTACUZINO. Etimologie: biu + suf. -os. Vezi și biosime, biu. Cf. biu (1), buiac (1). adjectiv

biós, -oásă adj. (d. biŭ). Vechĭ. Roditor, îmbelșugat.