3 definiții pentru bintătuire
Explicative DEX
Etimologice
bintătui (-uesc, -it), vb. – A pedepsi. Mag. büntetni (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. bintătuială, s. f. (pedeapsă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
BINTĂTUI vb. v. condamna, osândi, pedepsi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bintătuire
bintătuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bântătuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.