2 definiții pentru bintă (pedeapsă)
Explicative DEX
bintă2 sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~te / E: ns cf mg büntetni] (Reg) Pedeapsă.
Arhaisme și regionalisme
BINTĂ s. f. (Criș.) Pedeapsă. Că n-au sucuit Dumnăzău cu binta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngăduiaște păcătoșilor pre pocanie. C. 1692, 511v. Pentr-aceaea, fraților creștini, auzim noi aceastea binte și pedeapse a jidovilor, cum i-au bătut Dumnăzău pre ei prin păcatele lor. C 1692, 518v. Aceaea bintă și osîndă va cădea și pre noi. C 1692, 518v. Etimologie: bintătui. Vezi și bintătui, bintătuială. Cf. bintătuială, pedepsitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Intrare: bintă (pedeapsă)
bintă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bintă, bintesubstantiv feminin
- 1. Pedeapsă. MDA2sinonime: pedeapsă
etimologie:
- büntetni MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.