3 definiții pentru binevoire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
binevoire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / V: ~vrere / E: binevoi] (Înv; îlb) Atitudine favorabilă față de cineva sau ceva.
binevoire s.f. (înv.) Atitudine favorabilă față de cineva sau de ceva. • pl. -i. /v. binevoi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
binevrere sf vz binevoire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: binevoire
binevoire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
binevrere substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |