O definiție pentru binemeritare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
binemeritare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: binemerita] Câștigare a dreptului la recunoștința cuiva Si: binemeritat1.
Intrare: binemeritare
binemeritare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||