O definiție pentru bilțuit
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BILȚUI, bilțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (bilț + suf. -ui)
Intrare: bilțuit
bilțuit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)