O definiție pentru bilțuit

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BILȚUI, bilțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (bilț + suf. -ui)

Intrare: bilțuit
bilțuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilțuit
  • bilțuitul
  • bilțuitu‑
  • bilțui
  • bilțuita
plural
  • bilțuiți
  • bilțuiții
  • bilțuite
  • bilțuitele
genitiv-dativ singular
  • bilțuit
  • bilțuitului
  • bilțuite
  • bilțuitei
plural
  • bilțuiți
  • bilțuiților
  • bilțuite
  • bilțuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)