bifara (cuv. it. < lat. bifarius, „dublu”), registru (II, 1) de orgă*, cu timbru* de flaut*. Sunetul este ușor tremurat din cauza construcției speciale a tuburilor de lemn, cu câte două deschizături fiecare. Sin. it. bifra; flauto doppio; filomela; piffara; piffero. Echiv. germ.: Duiflöte, Döppelflöte.