bertiță s.f. (reg.) Dim. al lui bartă. • pl. -ițe. /v. bartă.

BERTIȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. Cunună de flori pe care și-o prind fetele în păr [bartă].

bertită sf [At: POMPILIU, B. 1004 / V: bet- / Pl: ~țe / E: bartă + -iță] (Trs; Ban) 1-2 (Șhp) Bartă (mică). 3 (La sate) Panglică împletită din paie care se pune la pălărie sau cu care se încing fetele peste brâu.