O definiție pentru beregătuit
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BEREGĂTUI vb. v. gâtui, strangula, sugruma.
Intrare: beregătuit
beregătuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)