beleș, beleșuri, (berleș), s.n. (reg.; înv.) 1. Căptușeală: „Și-o zâs să-l pui [condeiu de gâscă] în berleșu di la cheptari, să nu să leje de mine nimica” (Bilțiu, 2001: 308). 2. Scânduri cu care se căptușesc pereții colibei: „Se pun scândurile una lângă alta, iar la fiecare încheietură beleș, altă scândură, să nu ploaie” (AER, 2010: 91). – Din magh. bélés „căptușeală”.

beleș, beleșuri, (berleș), s.n. – (reg.; înv.) 1. Căptușeală (Faiciuc, 1998): „Și-o zâs să-l pui [condeiu de gâscă] în berleșu di la cheptari, să nu să leje de mine nimica” (Bilțiu, 2001: 308). 2. Scânduri cu care se căptușesc pereții colibei: „Se pun scândurile una lângă alta, iar la fiecare încheietură beleș, altă scândură, să nu ploaie” (AER, 2010: 91; Săpânța). – Din magh. bélés „căptușeală”.

berleș, s.n. v. beleș.

berleș, s.n. – v. beleș.