4 definiții pentru beldar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beldar sn, a [At: (a. 1741-1742) IORGA, S. D. VI, 247 / V: ~rie sf / Pl: ~re / E: tc beldar] (Trm) Șal turcesc foarte scump.

BELDAR s.n. (Mold.) Șal. Un copil mic ca de 10-12 ani, foarte frumos și îmbrăcat cu beldare de Hindie. H 1771, 82r. Etimologie necunoscută. substantiv neutru


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beldár (-re), s. n. – Șal brodat. Tc. beldar (Șeineanu, III, 17). Înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

beldár, beldáre, s.n. (înv.) șal turcesc scump.

Intrare: beldar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beldar
  • beldarul
  • beldaru‑
plural
  • beldare
  • beldarele
genitiv-dativ singular
  • beldar
  • beldarului
plural
  • beldare
  • beldarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)