O definiție pentru begard


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEGÁRD s. m. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice. (< fr. bégard)

Intrare: begard
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • begard
  • begardul
  • begardu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • begard
  • begardului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)