O definiție pentru beculeț
Explicative DEX
beculeț s.n. Dim. al lui bec. ◊ Expr. A i se aprinde (cuiva) beculețele v. aprinde. • pl. -e. /bec + -uleț.
Intrare: beculeț
beculeț substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
beculeț, beculețesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui bec. DEXI
- A i se aprinde (cuiva) beculețele. DEXI
-
etimologie:
- bec + -uleț DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.