3 definiții pentru beatific (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beatific, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care produce bucurie spirituală. 2 s.m., s.f. Persoană care trăiește o bucurie spirituală. • sil. be-a-. pl. -ci, -ce. /<fr. béatifique.
BEATIFIC, -Ă adj. care beatifică. ◊ (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*beatífic, -ă adj. (lat. beatificus). Care te face fericit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: beatific (adj.)
beatific1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
beatific, beatificăadjectiv
- 1. Care beatifică. MDN '00
etimologie:
- béatifique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.