3 definiții pentru bandon

Explicative DEX

bandon1 sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: rs бандол, pn bandon] (Înv) Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile și-l puneau sub păr (la cocuri), ca să- și facă o pieptănătură mai înaltă.

*bandón n., pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca. palton d. paletot). Mototol de păr saŭ de lînă pe care cocoanele obișnuĭaŭ să-l pună supt păru lor ca să-șĭ facă o peptănătură mai înaltă, la modă pînă pe la 1877. (Și azĭ la modă la țărancele din Ardeal supt numele de dălog).

Arhaisme și regionalisme

bandon, bandoane, s.n. (înv.) ghem (mic) de lână sau de păr, folosit sub păr de femei, ca să înalțe pieptănătura.

Intrare: bandon
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandon
  • bandonul
  • bandonu‑
plural
  • bandoane
  • bandoanele
genitiv-dativ singular
  • bandon
  • bandonului
plural
  • bandoane
  • bandoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandon, bandoanesubstantiv neutru

  • 1. învechit Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile și-l puneau sub păr (la cocuri), ca să- și facă o pieptănătură mai înaltă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.