5 definiții pentru balgiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balgíu sm, a [At: NECULCE, ap. LET. II, 461/5 / Pl: ~ii / E: tc balğy] 1-2 (Înv) (Turc) care umbla și cumpăra miere din Țările Române pentru aprovizionarea Porții Otomane.

BALGIU s.m. (Mold., ȚR) Funcționar turc care cumpăra miere pentru aprovizionarea Porții Otomane. A: Au chemat pre boierii cei mari … și pre călugări, și pre neguțitori și pre balgii. NECULCE. B: [Boierii] se îndatoriră pre la turci și pre la balgii. ANON. CANTAC. Etimologie: tc. balcı. substantiv masculin

balgíŭ m. (turc. balğy). L.V. Cumpărător de mĭere (Turc.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

balgíu, balgíi, s.m. (înv.) turc strângător de miere pentru Poarta Otomană.

Intrare: balgiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balgiu
  • balgiul
  • balgiu‑
plural
  • balgii
  • balgiii
genitiv-dativ singular
  • balgiu
  • balgiului
plural
  • balgii
  • balgiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)