bașibuzúc s.m. v. bașbuzuc.

BAȘIBUZUC sm. 1 🎖️ Soldat voluntar din trupele neregulate ale armatei turcești 🖼 403, 404): ~ îi omorau pe agalele cari voiau să-i reție să nu treacă Dunărea (I.-GH.) ¶ 2 Pr. ext. Om violent, turburător [tc. baši-bozuk].

bașbujuc sm vz bașibuzuc

BAȘIBUZUCIE sf. Purtare de bașibuzuc, violență, sălbăticie.