4 definiții pentru băsnit băsmit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băsnit1 sn [At: MDA ms / V: băzn~ / Pl: ~uri / E: băsni] 1-4 (Înv) Băsnire (1-4).

băsnit2, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 383/8 / Pl: ~iți, ~e / E: băsni] 1 Povestit2. 2 (Pex) Scornit2.

BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

BĂSMÍT, -Ă adj. v. băsnit.

Intrare: băsnit
băsnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsnit
  • băsnitul
  • băsnitu‑
  • băsni
  • băsnita
plural
  • băsniți
  • băsniții
  • băsnite
  • băsnitele
genitiv-dativ singular
  • băsnit
  • băsnitului
  • băsnite
  • băsnitei
plural
  • băsniți
  • băsniților
  • băsnite
  • băsnitelor
vocativ singular
plural
băsmit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsmit
  • băsmitul
  • băsmitu‑
  • băsmi
  • băsmita
plural
  • băsmiți
  • băsmiții
  • băsmite
  • băsmitele
genitiv-dativ singular
  • băsmit
  • băsmitului
  • băsmite
  • băsmitei
plural
  • băsmiți
  • băsmiților
  • băsmite
  • băsmitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băsnit băsmit

etimologie: