5 definiții pentru bărătuit bărăstuit (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărătuit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~ăstuit / Pl: ~iți, ~e / E: bărătui] (Trs) 1 Cumpărat din târg după o îndelungată tocmeală. 2 Nădăjduit2.

bărătuit1 sn [At: MDA ms / V: ~ăstuit / Pl: ~uri / E: bărătui] (Trs) 1 Bărătuire (1). 2 Nădăjduire.

bărăstuit2, ~ă a vz bărătuit2

bărăstuit1 sn vz bărătuit1


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.

Intrare: bărătuit
bărătuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărătuit
  • bărătuitul
  • bărătuitu‑
  • bărătui
  • bărătuita
plural
  • bărătuiți
  • bărătuiții
  • bărătuite
  • bărătuitele
genitiv-dativ singular
  • bărătuit
  • bărătuitului
  • bărătuite
  • bărătuitei
plural
  • bărătuiți
  • bărătuiților
  • bărătuite
  • bărătuitelor
vocativ singular
plural
bărăstuit2 (s.n.sg.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărăstuit
  • bărăstuitul
  • bărăstuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bărăstuit
  • bărăstuitului
plural
vocativ singular
plural
bărăstuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărăstuit
  • bărăstuitul
  • bărăstuitu‑
  • bărăstui
  • bărăstuita
plural
  • bărăstuiți
  • bărăstuiții
  • bărăstuite
  • bărăstuitele
genitiv-dativ singular
  • bărăstuit
  • bărăstuitului
  • bărăstuite
  • bărăstuitei
plural
  • bărăstuiți
  • bărăstuiților
  • bărăstuite
  • bărăstuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)