2 definiții pentru bărătui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărătui vt [At: HEM 3248 / V: -ăst- / Pzi: ~ie / E: srb baratati] (Trs) 1 A cumpăra ceva din târg după o îndelungată tocmeală. 2 A nădăjdui.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.

Intrare: bărătui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărătui
  • bărătuire
  • bărătuit
  • bărătuitu‑
  • bărătuind
  • bărătuindu‑
singular plural
  • bărătuiește
  • bărătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărătuiesc
(să)
  • bărătuiesc
  • bărătuiam
  • bărătuii
  • bărătuisem
a II-a (tu)
  • bărătuiești
(să)
  • bărătuiești
  • bărătuiai
  • bărătuiși
  • bărătuiseși
a III-a (el, ea)
  • bărătuiește
(să)
  • bărătuiască
  • bărătuia
  • bărătui
  • bărătuise
plural I (noi)
  • bărătuim
(să)
  • bărătuim
  • bărătuiam
  • bărătuirăm
  • bărătuiserăm
  • bărătuisem
a II-a (voi)
  • bărătuiți
(să)
  • bărătuiți
  • bărătuiați
  • bărătuirăți
  • bărătuiserăți
  • bărătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bărătuiesc
(să)
  • bărătuiască
  • bărătuiau
  • bărătui
  • bărătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)