2 definiții pentru bălmăjitor (persoană)

Explicative DEX

bălmăjitor, ~oare smf, a [At: LET.2 I, 110 / V: ~mejui~ / Pl: ~i, ~oare / E: bălmăji + -tor] 1-8 (Rar) (Persoană) care bălmăjește (1-4).

bălmejuitor, ~oare smf, a vz bălmăjitor

Intrare: bălmăjitor (persoană)
bălmăjitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmăjitor
  • bălmăjitorul
plural
  • bălmăjitori
  • bălmăjitorii
genitiv-dativ singular
  • bălmăjitor
  • bălmăjitorului
plural
  • bălmăjitori
  • bălmăjitorilor
vocativ singular
plural
bălmejuitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmejuitor
  • bălmejuitorul
plural
  • bălmejuitori
  • bălmejuitorii
genitiv-dativ singular
  • bălmejuitor
  • bălmejuitorului
plural
  • bălmejuitori
  • bălmejuitorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălmăjitor, bălmăjitoareadjectiv
bălmăjitoare, bălmăjitoaresubstantiv feminin
bălmăjitor, bălmăjitorisubstantiv masculin

  • 1. rar (Persoană) care bălmăjește. MDA2
etimologie:
  • bălmăji + -tor MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.