O definiție pentru bălire


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

Intrare: bălire
bălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălire
  • bălirea
plural
  • băliri
  • bălirile
genitiv-dativ singular
  • băliri
  • bălirii
plural
  • băliri
  • bălirilor
vocativ singular
plural