opțiuni
  • info
4 definiții pentru bălătruc

Explicative DEX

bălătruc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uce / E: nct] (Reg) 1-2 Bucată de fier sau de piatră cu care se zdrobește bulgărele de sare. 3 (Fig) Copil mic și gras. 4 Sticlă (de băut) de formă triunghiulară. corectat(ă)

❍BĂLĂTRUC sbst. Trans. Piatră rotundă cu care se sdrobește sarea pe masă sau în piuă (VIC.) (ȘEZ.).

Etimologice

bălătruc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.

Arhaisme și regionalisme

bălătruc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea.

Intrare: bălătruc
bălătruc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălătruc
  • bălătrucul
  • bălătrucu‑
plural
  • bălătruce
  • bălătrucele
genitiv-dativ singular
  • bălătruc
  • bălătrucului
plural
  • bălătruce
  • bălătrucelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălătruc, bălătrucesubstantiv neutru

regional
  • 1. Bucată de fier sau de piatră cu care se zdrobește bulgărele de sare. MDA2 CADE
  • 2. figurat Copil mic și gras. MDA2
  • 3. Sticlă (de băut) de formă triunghiulară. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.