O definiție pentru băjenărit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂJENĂRÍT2, -Ă, băjenăriți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Care fugea, pribegea, părăsindu-și casa, ținutul, țara, din cauza unei invazii dușmane, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești; refugiat, pribeag. Țărani băjenăriți.

Intrare: băjenărit (adj.)
băjenărit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băjenărit
  • băjenăritul
  • băjenăritu‑
  • băjenări
  • băjenărita
plural
  • băjenăriți
  • băjenăriții
  • băjenărite
  • băjenăritele
genitiv-dativ singular
  • băjenărit
  • băjenăritului
  • băjenărite
  • băjenăritei
plural
  • băjenăriți
  • băjenăriților
  • băjenărite
  • băjenăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băjenărit (adj.)

  • 1. învechit arhaizant Care fugea, pribegea, părăsindu-și casa, ținutul, țara, din cauza unei invazii dușmane, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești.
    surse: DLRLC sinonime: pribeag refugiat un exemplu
    exemple
    • Țărani băjenăriți.
      surse: DLRLC

etimologie: