7 definiții pentru bâtcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bấtcă1 sf [At: (a. 1800) DOC., ap. IORGA, S. D. VI, 9 / Pl: ~tce / E: cf mg botkó, bötk, bötök „măciulie”] 1 (Mol; Buc) Munte mai mic. 2 (Pre) Vârf al unui deal. 3 Loc arid de soare. 4 Pădure.

BẤTCĂ, bâtci, s. f. (Reg.) Înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pământ împădurită; măgură.

BÎ́TCĂ, bîtci, s. f. (Mold., Bucov.) Înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pămînt pe loc drept și cu pădure pe ea; măgură. Moș Anania al nostru... păzea de lungă vreme bîtcile cele bătrîne, despre care pușcașul Damian știa atîtea istorii. SADOVEANU, O. V 446.

2) bî́tcă f., pl. ĭ (cp. cu botcă). Est. Tivdă (bostan) uscată de ținut făină. (V. covătaĭe). Prinzătoare de păsărĭ făcută dintr’un coș.

1) bî́tcă f., pl. ĭ (gep. *bütika, dim. înrudit cu germanicu butta-, de unde și fr. butte, deal. Dic. 181). Est. Pisc izolat maĭ mic decît runcu.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîtcă (bấtci), s. f. – Coastă, povîrniș. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puțin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă.

Intrare: bâtcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâtcă
  • bâtca
plural
  • bâtci
  • bâtcile
genitiv-dativ singular
  • bâtci
  • bâtcii
plural
  • bâtci
  • bâtcilor
vocativ singular
plural

bâtcă

  • 1. regional Înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pământ pe loc drept și cu pădure pe ea.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: măgură un exemplu
    exemple
    • Moș Anania al nostru... păzea de lungă vreme bîtcile cele bătrîne, despre care pușcașul Damian știa atîtea istorii. SADOVEANU, O. V 446.
      surse: DLRLC

etimologie: