O definiție pentru bât (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÎT s. n. (Trans. SV) Sceptru. Și bîtul crăiesc îi am dat în mînă, Mai mare în Sionul mieu l-am pus. VCC, 7. Bîtul crăiesc cel de fier. VCC, 7. Etimologie: sl. bŭtŭ. substantiv neutru

Intrare: bât (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bât
  • bâtul
plural
genitiv-dativ singular
  • bât
  • bâtului
plural
vocativ singular
plural