5 definiții pentru bărătuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bărătuit1 sn [At: MDA ms / V: ~ăstuit / Pl: ~uri / E: bărătui] (Trs) 1 Bărătuire (1). 2 Nădăjduire.
bărătuit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~ăstuit / Pl: ~iți, ~e / E: bărătui] (Trs) 1 Cumpărat din târg după o îndelungată tocmeală. 2 Nădăjduit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bărăstuit2, ~ă a vz bărătuit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bărăstuit1 sn vz bărătuit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bărătui (-uesc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||