azvârlit¹ sn [At: DA / V: asv~ / Pl: ~uri / E: azvârli] 1-8 Azvârlire (1-8). 9 Erupere. 10-12 Azvârlire (10-12). 13 Respingere. 14 Nesocotire. 15-18 Azvârlire (15-18). 19 (Fig) Disprețuire. 20 Repezire. 21-25 Azvârlire (21-25). 26 (La jocurile de-a țurca, de-a ghincea, de-a mincea; îs) La ~ Situație a uneia dintre cele două echipe, opusă echipei aflate „la bătaie”.

azvârlit², ~ă [At: HEM 1944 / V: asv- / Pl: ~iți, ~e / E: azvârli] 1 a Aruncat printr-o mișcare energică. 2 a Izbit în ceva. 3 a Dat la o parte ca fiind nefolositor. 4 a Dat afară (din casă sau dintr-o situație oarecare). 5 a (D. lichidul dintr-un vas) Vărsat rapid. 6 a Răspândit prin mișcări rapide și largi. 7 a (D. bani) Cheltuit prea rapid. 8 a (D. apă) Izvorât cu presiune. 9 a (D. lavă) Erupt². 10 a (D. proiectile) Aruncat². 11 a Alungat cu intenția de a scăpa de el. 12 a Împins într-o primejdie. 13 a Respins². 14 a Nesocotit². 15 a Aruncat la distanță într-o anumită țintă. 16 a Aruncat din șa de către cal. 17 a (Fig) Disprețuit². 18 a Năpustit asupra cuiva. 19 sf (Trs) Azvârlitură. 20 sf (Îcs) De-a ~ a Joc de copii în care aceștia se întrec la aruncarea la distanță a unor obiecte. 21 sf (Îe) A da de-a ~ a A azvârli² (3). 22 sf (Îae) A rostogoli.

asvârlit¹ sn vz azvârlit¹

asvârlit², ~ă a vz azvârlit

ASVÎRLIT I. sbst. Faptul de a (se) asvîrli. II. ASVÎRLITĂ (pl. -ite) sf. Distanța parcursă de un lucru care a fost asvîrlit: nu era departe casa bătrînului, numai aci..., două asvîrlite de la Calea Moșilor (SLV.). III. DE-A-ASVÎRLITA loc. adv. Joc de copii, cînd se asvîrle cu mingea, cu fructe, etc.