azâmă, azâme, (azimă, iazâmă), s.f. (gastr.) Pâine de aluat nedospită; azimă. ■ „Făină de pârgă, apă și sare, fără nimic de dospit” (Memoria, 2001: 39). Se folosește de către catolici la împărtășanie. – Var. a lui azimă, azimos (MDA).

azâmă, -e, (azimă), s.f. – (gastr.) Pâine de aluat nedospită. „Făină de pârgă, apă și sare, fără nimic de dospit” (Memoria, 2001: 39). – Var. a lui azimă, azimos (< ngr. azima „turte coapte nedospite”, din azymos „nedospit”) (DEX, MDA).

azâmă, -e, s.f. – (gastr.) Pâine de aluat nedospită. „Făină de pârgă, apă și sare, fără nimic de dospit” (Memoria 2001: 39). – Din ngr. azima.