avila vi [At: VÎRCOL, V. / Pzi: ~lez / E: nct] (Reg) A trage să moară.

TERESA D’ÁVILA DE JESUS [terésa davíla de hesús] (pe numele laic Teresa Sánchez de Cepeda y Ahumada) (1515-1582), călugăriță, prozatoare spaniolă. Reformatoare a Odinului carmelitelor. A întemeiat aproape douăzeci de mănăstiri în Spania. Alături de Ioan al Crucii, marchează momentul cel mai semnificativ al misticii spaniole. Prima femeie care a dobândit, în 1970, statutul de Doctor al Bisericii. Proză cu caracter autobiografic și ascetic („Calea perfecțiunii”, „Castelul lăuntric” sau „Sălașele” – capodopera sa, „Cartea întemeierilor”), într-un limbaj de mare simplitate și naturalețe. Canonizată (1622).