O definiție pentru auitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
auitor, ~oare [At: DA / V: h~, hău~ / Pl: ~oare / E: aui + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care auiește (1-3). 7 a Răsunător.
Intrare: auitor
auitor adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |