3 definiții pentru atârnător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atărnător, ~oare [At: (a. 1836) URICARIUL VII, 194/ V: -iu / Pl: ~i, ~oare / E: atârna + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care atârnă un obiect undeva. 3 a Care atârnă de ceva. 4 a Care este dependent. 5 a Care este sub autoritatea cuiva. 5 sf (Reg) Loc unde își atârnă ciobanii hainele și obielele ca să se usuce Si: (reg) zăvoadă. 6 sf (Reg) Loc de culcare al oilor. 7 sf (Reg) Loc unde se odihnesc oile după muls. 8 sf Agățătoare (la haină). 9 Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz purpurii, așezate în fascicule (Zerbina pendula).

atârnătoriu, ~oare a, sf vz atârnător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atârnător adj. m., pl. atârnători; f. sg. și pl. atârnătoare

Intrare: atârnător
atârnător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atârnător
  • atârnătorul
  • atârnătoru‑
  • atârnătoare
  • atârnătoarea
plural
  • atârnători
  • atârnătorii
  • atârnătoare
  • atârnătoarele
genitiv-dativ singular
  • atârnător
  • atârnătorului
  • atârnătoare
  • atârnătoarei
plural
  • atârnători
  • atârnătorilor
  • atârnătoare
  • atârnătoarelor
vocativ singular
plural
atârnătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)