O definiție pentru atribuțiune
Explicative DEX
*ATRIBUȚIUNE, *ATRIBUȚIE sf. 1 Faptul de a atribui ¶ 2 Dreptul pe care-l are cineva într’o slujbă de a da o hotărîre asupra unei pricini, de a face o cercetare, de a porunci, etc., prerogativă: dreptul de a ierta nu intră în atribuțiunile magistratului [fr.].
Intrare: atribuțiune
atribuțiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Exemple de pronunție a termenului „atribuțiune” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1