3 definiții pentru astăurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
astăurare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: astăura] (Ban) Pândire.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASTĂURA vb. v. pândi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ASTĂURA, astăur, vb. I. Tranz. (Trans.; Var.) A stăura. (în loc de zgăura, cu pref. a-)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: astăurare
astăurare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||