3 definiții pentru arăduire
Etimologice
arădui (arăduiesc, arăduit), vb. – A pleca, a se duce. Mag. eredni, În Trans.
Sinonime
ARĂDUI vb. v. apuca, începe, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
arădui, arăduiesc, v.i.r. (reg.) A (se) porni, a pleca, a merge, a purcede la drum: „...n-au ploatu pănă în luna lui iunie 18 zile și atunci s-au arăduitu ploile și tăt au ploatu pănă la Sănpetru...” (Socolon, 2005: 257; doc. din 1808). (Trans., Maram.). – Din magh. eredni „a porni dintr-o dată” (DER, DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: arăduire
arăduire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
arădui, arăduiescverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.