4 definiții pentru armurariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armurariu1 sm vz armurar1

armuráriu2 sm vz armurare1

armuráriu s. m. (bot.) „Armurariul este o plantă asemănătoare scaietelui, având talie și formă asemănătoare. Spre deosebire de acesta, fructele sale (achene) au un conținut bogat în silimarină, substanță folosită la prepararea medicamentelor destinate tratamentului bolilor hepatice.” R.l. 30 VIII 80 p. 5


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SILYBUM Adans., SILIBUM, ARMURARIU, fam. Compositae. Gen originar din nordul Africii, sudul Europei, Asia, 2 specii, erbacee, erecte, anuale și bienale, glabre. Frunze radiculare, alterne, lobate sau crestat-penate, spinoase. Flori sesile, cilindrice, purpurii, toate fertile, cu 5 petale concrescute, stamine concrescute și dispuse în capitule globuloase, solitare, terminale, pendente, înconjurate de un involucru ale cărui foliole au vîrful spinos. Fructe, achene anguloase, glabre.

Intrare: armurariu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armurariu
  • armurariul
  • armurariu‑
plural
  • armurarii
  • armurariii
genitiv-dativ singular
  • armurariu
  • armurariului
plural
  • armurarii
  • armurariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)