2 definiții pentru arestăluit
Explicative DEX
arestăluit1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: arestălui] (Înv) Arestat1.
arestăluit2, ~ă smf, a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: arestălui] (Îvr) 1-2 Arestat2 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: arestăluit
arestăluit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)