2 definiții pentru arestuit
Explicative DEX
arestuit1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: aresta] (înv) Arestat1.
arestuit2, ~ă smf, a [At: (a. 1848) URICARIUL X, 8/39 / Pl: ~iți, ~e / E: arestui] (Înv) 1-2 Arestat2 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: arestuit
arestuit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)