2 definiții pentru apuțitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apuțitúră sf [At: ANON. CAR. / V: -ucit- / Pl: ~ri / E: apuți + -(i)tură] (Înv) 1-2 Apuțit (1-2).

APUȚITURĂ s. f. (Ban.) Miros. Apuciturĕ. Olfactio. AC, 328. Etimologie: apuți + suf. -tură. Vezi și apuți, apuțit. Cf. apuțit, iz.

Intrare: apuțitură
apuțitură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apuțitură
  • apuțitura
plural
  • apuțituri
  • apuțiturile
genitiv-dativ singular
  • apuțituri
  • apuțiturii
plural
  • apuțituri
  • apuțiturilor
vocativ singular
plural