O definiție pentru aprumutare
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APRUMUTA vb. v. da, împrumuta, îndatora, lua.
Intrare: aprumutare
aprumutare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||