O definiție pentru anulator (adj.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anulatór adj. m., s. m., pl. anulatóri; f. sg. și pl. anulatoáre

Intrare: anulator (adj.)
anulator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anulator
  • anulatorul
  • anulatoru‑
  • anulatoare
  • anulatoarea
plural
  • anulatori
  • anulatorii
  • anulatoare
  • anulatoarele
genitiv-dativ singular
  • anulator
  • anulatorului
  • anulatoare
  • anulatoarei
plural
  • anulatori
  • anulatorilor
  • anulatoare
  • anulatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)