O definiție pentru anulator (s.m.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anulatór adj. m., s. m., pl. anulatóri; f. sg. și pl. anulatoáre

Intrare: anulator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anulator
  • anulatorul
  • anulatoru‑
plural
  • anulatori
  • anulatorii
genitiv-dativ singular
  • anulator
  • anulatorului
plural
  • anulatori
  • anulatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)