aninău, s.n. (reg.) 1. Pădure tânără (de anini). 2. Tufăriș, desiș, crâng. – Din anin „arbore din familia mesteacănului” + suf. -ău.

aninău, s.n. – (reg.) Pădure tânără; tufăriș, desiș, crâng (Maram. din dreapta Tisei). – Din anin „arbore din familia mesteacănului” (< lat. *alninus) + suf. -ău.