ametit, (ametist), s.n. (înv.) Praful care se adună la roata morii (folosit în farmece de dragoste): „Ca să visăză feciori, fetele agiuna în zua de Sfântu Andrei șî strânje ametit de la roata a nouă mori. Îi colbu care se strânje la veșcă” (Bilțiu, 2001: 340). – Et. nec.

ametit, s.n. – (reg.) Praful care se adună la roata morii, pe care fetele îl folosesc în farmece de dragoste (Bilțiu, 2001): „Ca să visăză feciori, fetele agiuna în zua de Sfântu Andrei șî strânje ametit de la roata a nouă mori. Îi colbu care se strânje la veșcă” (Bilțiu, 2001: 340; Moisei). – Et. nec.

ametit, s.n. – Praful care se adună la roata morii, pe care fetele îl folosesc în farmece de dragoste (Bilțiu 2001): „Ca să visăză feciori, fetele agiuna în zua de Sfântu Andrei șî strânje ametit de la roata a nouă mori. Îi colbu care se strânje la veșcă” (Bilțiu 2001: 340; Moisei). – Et. nec.