aleș [At: PRAV. MOLD. 172 / Pl: ~uri / E: a(= la) + mg Ies] 1 av (Înv; îe) A se pune ~ A pândi. 2 (Înv) sn Pândă. 3 (Reg) sn Plasă de pescari.

†ALEȘ l. adv. La pîndă: ereticii puindu-i ~ la locuri strîmte și ponoroase (DOS.). II. sbst. Trans. 1 Pîndă ¶ 2 Laț, cursă (L.-M.); ¶ 3 🐟 Plasă de pescuit (VIC.) [a² + ung. les].

aleș, adv. – În mod perfid. Mag. les „pîndă”, cu -a propriu formațiilor adv. (Cihac, II, 476; DAR). – Der. aleșui, vb. (a spiona, a pîndi, a face o ambuscadă).

ALEȘ adv. (Mold.) La pîndă. Cela ce-și va zăloja casa sa la om ucigătoriu, pentru să se puie aleș acolo, ...să va certa ca și un ucigătoriu. PRAV. Ereticii... puindu-se aleș la locuri strimte și ponoroase, pre unde avea obiceiu svîntul a treace. DOSOFTEI, VS. Etimologie: a + leș „pîndă”. Vezi și aleșui, leașnic, leș, leșui, leșuitor, leșuitură.