5 definiții pentru alduit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alduit1 sn [At: DA / P: ~du-it / Pl: ~uri / E: aldui] (Trs) Binecuvântare.
alduit2, ~ă a [At: ANON. CAR. / P: ~du-it / Pl: ~iți, ~e / E: aldui] (Trs) Binecuvântat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALDUIT adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Binecuvîntat. Să știm dară dintr-aceastea din toate cît sînt de alduiț și de blagosloviț aceia oameni pre carii i-au alduit milostivul Dumnezău. SA, 47r. Alduit, -ĕ. Benedictus, -a. AC, 327. Alduită ești tu între muieri. MISC. SEC. XVII, 20r. Ești alduită între muieri și e alduit rodul zgăului tău. CAT. B, 19; cf. MISC. SEC. XVII, 22r, 31r, 44r, 59r; CAT. B, 20, 53, 56, 59. Etimologie: aldui. Vezi și aldui, alduială, alduitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ALDUÍ, alduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvânta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). – Magh. áldani.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de cornel
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||