5 definiții pentru alduit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alduit1 sn [At: DA / P: ~du-it / Pl: ~uri / E: aldui] (Trs) Binecuvântare.

alduit2, ~ă a [At: ANON. CAR. / P: ~du-it / Pl: ~iți, ~e / E: aldui] (Trs) Binecuvântat2.

ALDUIT adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Binecuvîntat. Să știm dară dintr-aceastea din toate cît sînt de alduiț și de blagosloviț aceia oameni pre carii i-au alduit milostivul Dumnezău. SA, 47r. Alduit, -ĕ. Benedictus, -a. AC, 327. Alduită ești tu între muieri. MISC. SEC. XVII, 20r. Ești alduită între muieri și e alduit rodul zgăului tău. CAT. B, 19; cf. MISC. SEC. XVII, 22r, 31r, 44r, 59r; CAT. B, 20, 53, 56, 59. Etimologie: aldui. Vezi și aldui, alduială, alduitură.

ALDUÍ, alduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvânta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). – Magh. áldani.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap

Intrare: alduit
alduit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alduit
  • alduitul
  • alduitu‑
  • aldui
  • alduita
plural
  • alduiți
  • alduiții
  • alduite
  • alduitele
genitiv-dativ singular
  • alduit
  • alduitului
  • alduite
  • alduitei
plural
  • alduiți
  • alduiților
  • alduite
  • alduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)