opțiuni
  • info

3 definiții pentru alcătuire (înțelegere)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alcătuire2 sf [At: PRAV. (1814), 41/13 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: alcătui1] (Reg) Înțelegere.

ALCĂTUIRE sf. 1 Faptul de a alcătui 2 Felul de a fi al unui lucru, întocmire: ~a vieții noastre sociale sufere de multe neajunsuri 3 ‡Culegere, colecțiune, scriere compilată: el făcu toate alcătuirile... și... le împreună într’una (PRV.-MB.) 4 Înțelegere, învoială: este oprit a se face alcătuiri căsătorești într’acest chip (COD.-CAL.) 5 ‡Amestecătură, combinație: li-au pus denainte... un fel de vin de multe alcătuiri (GAST.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alcătuire s. f., g.-d. art. alcătuirii; pl. alcătuiri

Intrare: alcătuire (înțelegere)
alcătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcătuire
  • alcătuirea
plural
  • alcătuiri
  • alcătuirile
genitiv-dativ singular
  • alcătuiri
  • alcătuirii
plural
  • alcătuiri
  • alcătuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alcătuire, alcătuirisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.