AIDE! AIDEM! AIDEȚI! 1 interj. Întrebuințată ca îndemn de a merge, de a porni sau de a începe o acțiune: ~ să ne apucăm de lucru; repetat ~, ~ exprimă mersul neîntrerupt: și aide, aide, merse cale lungă și mai lungă (ISP.) ¶ 2 Exprimă încă: a) îmbărbătarea, încurajarea: aide! prietene, nu te întrista pentru atîta lucru de nimic; b) o poruncă: aide! pleacă, și să nu te mai văd pe-aici! c) o concesiune, fie: Aide! îi zise Dunăre cam în dorul lelii, poate vei fi și tu bun la ceva (ISP.) [tc. hayde].

AIDAȚI! interj. AIDEȚI!

HAI!² interj. 1 − AIDE! a doua noapte, hai! iar după bani la curtile împăratului (ret.); pînă una alta, hai! de te ospătează puțin (isp.) ¶ 2 Dese ori repetată, arată o acțiune continuă, în spec. mersul neîntrerupt pe un drum lung: o ia la papuc șl hai! hai! hai! hai! ajunge în sat la frate-său (crg.).

HAIDE(A)! HAIDEM! HAIDEȚI! = AIDE!...