O definiție pentru afabulat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afabulát adj. m., pl. afabuláți; f. sg. afabulátă, pl. afabuláte

Intrare: afabulat
afabulat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afabulat
  • afabulatul
  • afabulatu‑
  • afabula
  • afabulata
plural
  • afabulați
  • afabulații
  • afabulate
  • afabulatele
genitiv-dativ singular
  • afabulat
  • afabulatului
  • afabulate
  • afabulatei
plural
  • afabulați
  • afabulaților
  • afabulate
  • afabulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)