adițională s. f. (telefon.) Convorbire telefonică suplimentară în raport cu numărul de convorbiri incluse în prețul fix al abonamentului ◊ „Impulsurile corect înlocuind zisele adiționale din trecut, când plăteai dacă depășeai numărul de convorbiri decis ca ștachetă [...]” R.lit. 35/93 p. 12 (cf. fr. additionnel – alte sensuri; DEX, DN3 – alte sensuri)

ADIȚIONAL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiționale. Act adițional. ◊ Convorbire adițională (și substantivat, f.) = convorbire telefonică suplimentară în raport cu numărul de convorbiri incluse în prețul fix al abonamentului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionnel.

ADIȚIONAL, -Ă I. adj. 1. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar. 2. (chim.) de adiție. II. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț. (< fr. additionnel)

adițională (convorbire) (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționalei; pl. adiționale

adițională (convorbire) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționalei; pl. adiționale

adițională, adiționale s. f. convorbire telefonică neinclusă în numărul de impulsuri stipulat de furnizorii de servicii telefonice în abonamentul lunar al unui client